Autor: Barbu Stefanescu Delavrancea
Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam. O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o parte şi alta, pletele...
Citește povesteaAutor: Barbu Stefanescu Delavrancea
A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Şi mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiaşul ei. Şi unchiaşul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg,...
Citește povesteaAutor: Barbu Stefanescu Delavrancea
– Ba e noroc! – Ba nu e noroc! – Ba e noroc, muiere! – Ba nu e, mă omule, nu! – Adică, nu muncesc eu, femeie? – Ba munceşti pentru unul, şi noi suntem opt guri, şi cu Plăviţa, nouă.Şi Plăviţa mugi, şi patru copii mărunţi începură să strige: – Mi-e...
Citește povesteaAutor: Barbu Stefanescu Delavrancea
Cam pe la începutul vremilor, până unde praştia minţii nu azvârle, se povesteşte, aşa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci şi cioplit din altă bardă.Poveşti de Barbu Ştefănescu Delavrancea – Palatul de cleştar Tot cu mâini şi cu pic...
Citește povesteaAutor: Barbu Stefanescu Delavrancea
Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.Poveşti de Barbu Ştefănescu Delavrancea – Bunicul Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Enumeră florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar enumeră florile...
Citește povesteaAutor: Barbu Stefanescu Delavrancea
Copiii cutreierau voioşi via părăginită. Un şir, ţinându-se cu amândouă mâinile de mijloc, se încolăcea, strigând de frică să nu-i înhaţe “mama-gaia”. Fetele începuseră “de-a ulciorul”. – Cum dai ulciorul?Poveşti de Barbu Ştefănescu Delavrancea – Fat...
Citește povestea